Explorări lingvistice în ingineria autovehiculelor
„Mal nommer les choses c’est ajouter au malheur du monde” – Albert Camus
Prin intermediul acestei rubrici, SIAR dorește să aducă o contribuţie la obiectivul de standardizare a terminologiei româneşti din domeniul ingineriei autovehiculelor, într-un context în care libera circulaţie favorizează multilingvismul şi plurilingvismul, dar rămâne constantă nevoia de prezervare şi îmbogăţire a patrimoniului lingvistic naţional, inclusiv la nivelul limbajelor specializate.
Sub aspect social, există instituţii care reglementează în domeniul limbilor, care stabilesc norme lingvistice, iar sensul profund al acestei „legiferări” în limbă este tocmai această nevoie de consens, de raportare la referenţiale unice, astfel încât codul lingvistic să asigure o comunicare cât mai eficientă în rândul utilizatorilor lui, cât mai puţin afectată de echivoc, ambiguitate, neînţelegere, eşec comunicaţional şi, în ultimă instanţă, eşec al funcţionării sociale. Academiile sunt, în general, însărcinate cu această responsabilitate, aşa cum este şi Academia Română şi şi-o exercită prin publicarea de dicţionare şi gramatici, revizuite periodic, astfel încât să asigure un echilibru între această nevoie de referenţial unic, denumit normă și dinamica evolutivă a limbii în utilizarea ei concretă, denumită uzaj. Misiunea acestei instituţii ar fi însă astăzi depăşită de anvergura realităţilor lingvistice, dacă nu s-ar limita la normare doar în domeniul limbii generale. În ce priveşte limbajele diferitelor ştiinţe şi domenii profesionale, limbaje specializate şi care constituie domeniul de studiu al disciplinei lingvistice denumite terminologie, standardizarea şi amenajarea lingvistică nu mai pot intra sub incidenţa Academiei Române. În fapt, terminologul este un profesionist al domeniului pe care îşi propune să-l studieze şi la a cărui funcţionalitate lingvistică îşi propune să contribuie, îndeosebi prin constituirea de dicţionare de specialitate. Un terminolog poate fi un filolog care a ales să se specializeze într-un anumit domeniu, cum ar fi ingineria autovehiculelor, dar exercitarea acestei profesii presupune o formare anume, un aparat conceptual şi demersuri specifice, însă cel mai adesea terminologul provine din rândul specialiştilor din domeniile respective, care au ales să-şi exercite competenţele în slujba limbajului specializat al domeniului. Cele mai notabile rezultate se obţin însă atunci când produsele terminologice sunt obţinute prin efort de echipă interdisciplinar.
Realitatea românească actuală din domeniul evocat, cel al ingineriei autovehiculelor, ridică din punct de vedere lingvistic problema necesităţii unei astfel de abordări, având în vedere următoarele elemente: evoluţia rapidă a domeniului, care este în mod necesar însoţită de apariţii lingvistice noi, contextul mondializării care presupune interferenţe lingvistice intense, preeminenţa limbii engleze ca limbă principală de vizibilitate a cercetării ştiinţifice. Tot acest context dinamic face ca nevoia de a vehicula în mod unitar termeni specifici de către specialiştii domeniului, atât în limba română cât şi în transferurile română/ engleză/ franceză/ germană şi invers să devină o nevoie evidentă.
În cadrul SIAR, rubrica „Terminologie” a fost lansată prin intermediul unui prim articol pe acest subiect, publicat în numărul 46 din martie 2018 al revistei Ingineria automobilului.
Contributorii sunt:
Laura CÎȚU, Adina MATROZI, Silvia BONCESCU – Departamentul de Limbi Străine Aplicate,
Universitatea din Pitești
Adrian CLENCI, Dinel POPA, Sebastian PÂRLAC – Departamentul Autovehicule și Transporturi,
Universitatea din Pitești
Ion PREDA – Departamentul de Autovehicule și Transporturi, Universitatea Transilvania din Brașov
Ioan TELEAGĂ – Renault Technologie Roumanie
„Mal nommer les choses c’est ajouter au malheur du monde” – Albert Camus
Obiectivul SIAR este să aducă în atenţie un corpus de termeni şi structuri din domeniul ingineriei autovehiculelor, să semnaleze aspecte lingvistice particulare ale modului de utilizare şi funcţionare al acestora în comunicarea de specialitate intra- şi inter-linguală, eventuale discontinuităţi şi, acolo unde este cazul, să stimuleze la reflecţie pentru soluţii unitare, în cadrul unui demers care ar putea avea ca finalitate standardizarea acestora.
Termeni / Comentarii / Link-uri
Observații / Imagini
Generalități
ro: vehicul
de: fahrzeug (termenul „vehikel” există în germană, dar se folosește exclusiv peiorativ)
en: vehicle
fr: véhicule
ro: autovehicul
de: kraftfahrzeug
en: (motor) vehicle
fr: véhicule (termenul „autovehicul” nu există şi nu a existat ca atare în limba franceză)
ro: automobil
de: (der) kraftwagen; automobil (rar) (substantivul „das automobil” este o formă elevată, este considerat chiar învechit şi are o frecvenţă de utilizare mai mică decât forma prescurtată „das auto”, folosită în limbajul uzual pentru a desemna „maşina personală, autoturismul”)
en: automobile
fr: (voiture) automobile
ro: autoturism (în română, acest termen aparține registrului îngrijit – în viața curentă se utilizează mai rar)
de: personenkraftwagen; reisemobil (în germană, pentru „mașină” din vorbirea colocvială există termenii „das auto” sau „derwagen”)
en: automobile; (passenger) car(în engleză, „car” aparține registrului curent-familiar,ceea ce face că din acest punct de vedere, respectiv al nivelului de limbă, lui „car” îi corespunde în limba română „maşină”)
fr: voiture (de tourisme)
ro: autovehicule rutiere
de: straßenfahrzeugbau
en: road vehicles
fr: véhicules routiers (motorisés)
ro: ingineria autovehiculelor
de: fahrzeugtechnik
en: automotive engineering
fr: ingénierie d’automobiles
langhetă versus culbutor
ro: langhetă versus culbutor
pentru că nici în franceză și nici în engleză, termenii prezentați – linguet vs. culbuteur – nu sunt sinonimi, ci trimit la două realități extra-lingvistice distincte, se propune acreditarea și utilizarea în mediile de specialiști ca unic termen corespondent în limba română a formei„langhetă”
de: –
en: end pivot rocker arm / fingerfollower versus center pivot rocker arm
fr: linguet versus culbuteur
semelă
ro: semelă
se propune acreditarea și utilizarea de către specialiști, în lucrările de specialitate, ca unic termen corespondent în limba română a formei „semelă”; procedeul împrumuturilor franţuzeşti în domeniul tehnicii este de lungă tradiţie în limba română, deci, naturalizarea termenului „semelă” ar fi un proces lingvistic firesc
de: –
en: bedplate
fr: carter semelle
harshness
ro: harshness
Sigla NVH corespunde domeniului în care se studiază evoluţia zgomotelor (noise) și a vibraţiilor (vibrations) care apar în utilizarea vehiculelor, precum şi evaluarea/cuantificarea confortului acustic (harshness) al factorului uman. Acesta din urmă, deși poate fi calculat sau măsurat fizic, este însă evaluat subiectiv de indivizi.
Deci, harshness-ul, adică un soi de „duritate sau rigiditate” a zgomotelor şi vibraţiilor exprimă, în fapt, caracterul subiectiv al perceperii acestor zgomote şi vibraţii, referindu-se la domeniul denumit psihoacustică.
Harshness este funcţional în domeniul muzicii, de unde ingineria l-a şi împrumutat, desemnând, de fapt, ceea ce ne este cunoscut ca fiind „timbru muzical”…
Analiza prezentată în numărul 50 al revistei noastre pare mai degrabă să conducă la concluzia că efortul de abandon al lui harshness în discursul în limba română, în favoarea unei forme neaoşe, nu este neapărat cea mai fericită opţiune.Aşadar, opţiunea lingvistică realistă este acceptarea lui harshness – cuvânt uşor inconfortabil pentru tiparul limbii române, dar în mod cert securizant pentru terminologia automobilului. Decât să fie create ambiguităţi neproductive în manipularea unui concept care sună plăcut în comunicare, este preferabil să se recurgă la o formă lingvistică cu sens univoc.
de: rauheit / rauigkeit
en: Noise, Vibration and Harshness (NVH)
Harshness – un concept vehiculat ca atare în mai multe limbi de circulaţie, care cunoaşte în unele dintre ele şi corespondente autohtone – franceza, germana, în altele mai puţin – româna
fr: rudesse
draivabilitate
ro: draivabilitate
Acestă formă este soluţia lingvistică pe care o susţinem în vederea consacrării sale în limba română ca termen de specialitate pe baza unor argumente de ordin lingvistic: în primul rând, este mai economic decât o sintagmă formată din trei unităţi lingvistice (agrement de conducere); în al doilea rând, este suplu şi pertinent din punctul de vedere al mecanismelor lingvistice ale limbii române…
Aşadar, considerăm că termenul draivabilitate reprezintă o adaptare formală – morfologică şi fonetică, precum şi semantică, fericită şi prietenoasă în limba română a lui driv(e)ability.
de: fahrbarkeit / fahrvergnügen
en: driv(e)ability
fr: Agrément de conduite
demaraj / demarare
ro: demaraj / demarare / rezistență la demaraj / repriză
Substantivele demaraj şi demarare sunt formate prin derivare pornind de la verbul a demara. Acest verb a fost împrumutat din limba franceză şi, foarte probabil, odată cu verbul a intrat în limbă şi substantivul derivat, respectiv demaraj. Remarcăm că derivarea a constat în utilizarea sufixului –aj adăugat rădăcinii verbale, procedeu sistematic în limba franceză, după cum sistematică a fost şi preluarea în limba română, la vremea împrumuturilor masive din limba franceză, a cuplurilor verb-substantiv de tipul a demara/ demaraj. Iată alte câteva exemple: a asambla/ asamblaj, a degresa/ degresaj, a (de)monta/ (de)montaj, a ghida/ ghidaj, a rafina/ rafinaj, a regla/ reglaj etc. Demarajul este un concept terminologic, demarare un cuvânt general al limbii. Dovada o constituie şi faptul că se poate spune „demaraj10 de pe loc” fără să se comită un pleonasm, tocmai pentru că există şi demaraj de la o viteză inferioară la una superioară. Dar demarajul de pe loc nu se poate aplica decât autovehiculelor. Nu se poate spune „demararea de pe loc a unei afaceri, a discuţiilor, a negocierilor, a proiectului”.
de: Anlauf/ Anlaufen
en: start/ starting/ start-up/ take off
fr: Démarrage
șasiu
ro: șasiu
Se poate spune că, cel mai frecvent, termenul șasiu desemnează „subansamblul care susține caroseria și servește ca bază de montaj pentru restul subansamblurilor automobilului (motor, transmisie, direcție, frâne, suspensie) și care, la rândul său, se sprijină pe roțile vehiculului prin intermediul suspensiei; acesta reprezintă structura principală de rezistență (structura portantă) a autovehiculului și asigură preluarea și transmiterea de la un subansamblu la altul a tuturor forțelor care apar: de greutate, aerodinamice și de interacțiune a roților cu calea de rulare”. Pentru această definiție, cuvântul șasiu este sinonim cu cadru sau ramă (o traducere destul de exactă a cuvântului inițial franțuzesc
châssis; frame, în engleză). Ca o consecință a acestei semnificații, se mai folosește și termenul de autoșasiu care indică un autovehicul capabil să se deplaseze (dispune inclusiv de cabină), dar este incapabil să transporte mărfuri sau utilaje, pentru că nu are caroserie! Dacă însă, ne concentrăm numai pe autoturisme, odată cu apariția caroseriei autoportante, care, astăzi, se poate spune că este un standard în construcția acestora, s-a renunțat la folosirea unui șasiu ca piesă distinctă (detașabilă sau amovibilă). Se poate afirma și că „șasiul reprezintă totalitatea sistemelor unui vehicul pe roți, mai puțin caroseria sau cabina (adică roțile și punțile, suspensia, cadrul sau rama, motorul, transmisia, direcția, frânele, rezervorul de combustibil).”
de: Chassis, Fahrwerk
en: chassis
fr: châssis
Cocepție / Proiectare
ro: concepție/ proiectare
Proiectare: Acțiunea de a proiecta și rezultatul ei. Elaborarea unui proiect bazat pe calcule tehnice și economice (DEX).
Limba franceză, de unde, în mod frecvent, s-a alimentat limbajul tehnic românesc, nu are un corespondent direct pentru ceea ce în inginerie noi denumim proiectare. Pentru acest termen, în limba franceză se folosește conception. În română, proiectarea (sau acțiunea de a proiecta) are la bază franțuzescul projeter ; numai că în franceză, acest verb tranzitiv semnifică « jeter dehors », adică a lansa ceva sau pe cineva în față sau în sus ori a trimite pe o suprafață un fascicul de raze, o succesiune de imagini cinematografice. Aceste semnificații există însă și în limba română.
Concepție : Mod de a concepe, ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare etc. (DEX)
Termenul românesc concepție provine din franțuzescul conception. Concepția este mai degrabă o viziune de ansamblu (a automobilului, în cazul nostru) ce se obține prin abstractizare, adică prin acea „operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării. Proiectarea ar fi un proces subsecvent pentru că nu poți proiecta ceva dacă nu există, mai întâi, o viziune concretizată printr-o formulă constructivă generică. Prin formulă constructivă, după cum sugera profesorul B. Grunwald, am putea înțelege ansamblul trăsăturilor specifice care conferă produsului ce e pe cale să se nască o individualitate clară. Toate acestea se pot încadra în activitatea de concepție, care se concretizează, pe hârtie sau digital, prin proiectarea gândurilor, precum imaginile cinematografice sunt proiectate pe un ecran. Odată avute aceste detalii fundamentale referitoare la formula constructivă a produsului abordat, putem spune că începe și activitatea de proiectare care presupune, mai multe iterații în urma cărora rezultă forma finală optimă a tuturor pieselor ce compun produsul abordat (cu toate dimensiunile, deci, gata pentru execuție/prototipare).
Se poate admite și ideea că activitatea de concepție este distinctă de cea de proiectare, ambele fiind parte din procesul de dezvoltare a unui produs.
en: design (conception – rar)
de: das Design; der Entwurf / die Konzeption
rIA 59/2021
Decarbonizare
În rândurile care urmează ne propunem o cercetare asupra circulației termenilor utilizați în limbile engleză, franceză, germană și română pentru a desemna renunțarea la sursele de emisii de gaze cu efect de seră. Scopul acestei cercetări este extragerea unor concluzii cu privire la pertinența și particularitățile statutului și utilizării termenului consacrat în limba română pentru această problematică – decarbonizare.
Așadar, în limba engleză, conform Cambridge Dictionary, „decarbonize = to stop or reduce carbon gases, especially carbon dioxide, being released into the atmosphere as the result of a process, for example the burning of fossil fuels”. Prin urmare, accepțiunea cu care unul dintre termeni este utilizat în această limbă există deja consemnată și consacrată lexicografic.
În spațiul francez, discuția lingvistică este lansată, se dezbate asupra alegerii celei mai pertinente între cei doi termeni vehiculați, respectiv décarbonation sau décarbonisation, ambii utilizați cu accepțiunea de „ansamblu de măsuri și tehnici implementate în vederea limitării emisiei de carbon a unei întreprinderi, unui sector de activitate, unei țări sau unei economii”. Se arată că existența acestui cuplu se datorează probabil preluării modelului englezesc al lui decarbonization/ decarbonize/ decarbonation și se notează chiar o sugestie făcută prin dicționarul Le Petit Larousse, în varianta web, pentru un al treilea termen echivalent, respectiv décarbonatation. Totuși, acesta nu pare a fi făcut „carieră”, în circulație rămânând aceiași décarbonation/ décarbonisation.
Ȋn limba germană, Dekarbonisierung este un substantiv derivat de la verbul dekarbonisieren, derivat la rândul său din verbul karbonisieren cu ajutorul prefixului de-, și face referire la măsurile luate pentru a trece la o economie cu emisii scăzute de carbon. Termenul este foarte des întâlnit în documentele UE și în strategia europeană Europa 2020 pentru creștere durabilă. Deși dicționarul german Duden menționează că verbul karbonisieren (a transforma în carbon) este învechit, acesta dobândește noi semnificații odată cu încălzirea globală.
Astfel, prima accepțiune a lexemului Dekarbonisierung în dicționarul german DUDEN online este „reducerea emisiilor de carbon (mai ales prin renunțarea la combustibilii fosili), renunțarea la energia carbonică”. A doua accepțiune este „îndepărtarea carbonului, a materiilor cu conținut de carbon”. (Dekarbonisierung des europäischen Verkehrssektors, Dekarbonisierung und Energieresilienz in der EU). Se amintește de asemenea varianta Entkarbonisierung cu prefixul privativ ent-; această variantă este însă foarte rar întâlnită și nu este consacrată în dicționare.
Așadar, sensul modern al lexemului a cărui rădăcină unică (lat. carbo) este prezentă în termenul utilizat în toate cele patru limbi este consacrat și în dicționarul oficial al limbii germane.
Astfel, trei din cele patru limbi în discuție l-au integrat în norma lingvistică
Care este starea în limba română? Un lucru este cert: în DEX nu există termenul decarbonizare și, după știința noastră, nici dezbateri lingvistice publice în jurul adecvării folosirii lui în limba română.
Surse diverse probează faptul că termenul decarbonizare este utilizat în limba română cu sensul de reducere a emisiilor de carbon, adică sens identic cu termenii omologi descriși mai sus în limbile engleză, franceză și germană.
rIA 65/2022
Digitizare/Digitalizare
În analiza acestui cuplu de termeni (digitizare / digitalizare) de mare interes pentru societate, prima intuiție lingvistică pe care oricine o poate manifesta este mai intâi că, în mod evident, termenii sunt anglicisme, iar apoi că sunt echivalenți și ar reflecta doar o ezitare în ce privește forma definitivă pe care limba română o va reține în final, după o perioade de circulație a amândurora. Și totuși, la o verificare mai amănunțită, se poate constata că lucrurile nu stau întocmai așa.
Și totuși, la o verificare mai amănunțită, se poate constata că lucrurile nu stau întocmai așa.
Astfel, un articol din 2018, își propune să examineze cei doi termeni și propune o serie de definiții complexe care ilustrează că cei doi termeni nu sunt echivalenți:
- Digitizare (en. digitisation/digitization)= trecerea (conversia) de la reprezentarea analogică (înregistrări pe bandă magnetică, documente pe hârtie sau oricare alt suport) la cea digitală, a lucrurilor, cu scopul de a digitaliza și automatiza procesele sau fluxurile de lucru. Prin digitizare creem o versiune digitală (biți și bytes, octeți) a lucrurilor analogice, fizice, cum sunt: documentele pe hârtie; imaginile de pe microfilm; fotografiile clasice; sunetele și animațiile; înregistrări medicale, date despre locație și timp; cărți de identitate; cărți, broșuri, reviste, tablouri, sculpturi, lucrări de arhitectură etc.
- Digitalizare(en. digitalisation/digitalization)
Digitalizarea este definită din trei perspective distincte:
- în business, digitalizarea reprezintă activarea, îmbunătățirea, transformarea operațiunilor sau funcțiilor de afaceri, a modelelor, proceselor sau activităților, prin utilizarea tehnologiilor și datelor digitale, acționabile către un obiectiv predeterminat. Digitizarea se referă în special la sisteme de înregistrare, stocare și management, digitalizarea se referă la sisteme de implicare și cunoaștere prin utilizarea datelor și a proceselor digitalizate.
- a doua perspectivă o reprezintă digitalizarea unui mediu, zone sau flux. Locul de muncă digital presupune : lucruri digitale ; instrumente digitale ; platforme de colaborare sociale ; platforme de comunicare unificate.
- a treia perspectivă a digitalizării se referă la adoptarea continuă a tehnologiilor digitale în toate activitățile societale și umane: asistență medicală digitală, medicină predictivă sau preventivă; guvernare și marketing digital; publicitate digitală. În concluzie, digitalizarea vizează atât schimbarea operațiunilor și a modelelor de afaceri, cât și schimbarea fluxurilor de venituri și a noilor oportunități de afaceri.
Dacă în limbile engleză și franceză, în ciuda ezitărilor și a unei doze de ambiguitate, folosirea diferențiată a digitalization și digitization, respectiv digitalisation și numérisation, în spațiul germanofon totul este descris prin termenul Digitalisierung. De exemplu: Digitalisierung in der Architektur: die Baubranche auf dem Weg in eine neue Ära.
Digitization și digitalization sunt subsumați, așadar, termenului Digitalisierung. Ȋn limba germană, digitization ar putea fi redat prin Digitisierung, termen care apare pe câteva site-uri, însă care nu se întâlnește în mod oficial. Dicționarul limbii germane Duden înregistrează Digitalisierung și câteva substantive compuse cu acest termen. Pe site-ul Ministerului Educației din Germania de asemenea regăsim o serie de exemple precum Digitalisierung in Bildung und Forschung (digitalizare în educație și cercetare).
Aceste evoluții și utilizări lingvistice similare demonstrează totuși că, fără doar și poate, fiecare dintre limbile evocate, cu oarecare rezervă pentru germană, care preferă să păstreze un singur termen, cu valoare polisemantică, tinde să aloce doi termeni diferiți pentru a desemna procese specifice. Astfel, în limba română, digitizare nu este o variantă lexicală mai scurtă, deci mai economică, pentru digitalizare, ci fiecare dintre cei doi termeni are o accepțiune precisă și probabil este doar o chestiune de timp până când termenii se vor regăsi descriși ca atare și în dicționarele oficiale ale limbii.
În final, referitor la automobil, poate un exemplu elocvent pentru discuția noastră din acest număr ar fi automobilul autonom, adică cel care nu mai are nevoie de conducător/șofer. Fără a avea în intenție descrierea detaliată a esenței automobilului autonom, totuși, putem spune că această transformare digitală a mobilității rutiere este condiționată de (1) digitizarea lumii reale și (2) digitalizarea proceselor de decizie, aceasta din urmă având la bază strategii și protocoale de comunicație între multitudinea de senzori și actuatori specifici implementării acestui tip de automobil.
rIA 66/2023
